Statul este, înainte de toate, o structură administrativă de organizare a unei societăți. El nu apare de la sine, ci se construiește în timp, ca răspuns la nevoia oamenilor de a trăi împreună după anumite reguli. Pentru ca această structură să funcționeze, ea are nevoie de un sistem coerent de legi, norme și proceduri. Fără reguli, statul nu ar fi decât o aglomerare de indivizi fără direcție, incapabilă să mențină ordinea sau să asigure continuitatea vieții colective.

Un stat nu poate exista în vid. El are nevoie de un teritoriu bine definit, o populație care locuiește pe acel teritoriu, instituții care să organizeze viața colectivăși reguli care să stabilească ordinea. Aceste patru elemente – teritoriul, populația, instituțiile și regulile – reprezintă fundamentul oricărui stat, indiferent de forma de guvernare sau de nivelul său de dezvoltare.

Un stat nu poate exista în vid. El are nevoie de un teritoriu bine definit, o populație care locuiește pe acel teritoriu, instituții care să organizeze viața colectivăși reguli care să stabilească ordinea. Aceste patru elemente – teritoriul, populația, instituțiile și regulile – reprezintă fundamentul oricărui stat, indiferent de forma de guvernare sau de nivelul său de dezvoltare.

La baza statului se află însă individul. Oamenii s-au adunat și au simțit nevoia săîși împartă rolurile pentru a putea funcționa împreună. Din această nevoie de organizare s-au născut instituțiile. Nu toate au apărut deodatăși nu toate au rezistat. Unele instituții s-au dovedit inutile și au dispărut, altele au fost inventate de oameni și au trecut prin filtrul selecției naturale a timpului. Cele care au răspuns unei nevoi reale au supraviețuit și s-au consolidat, devenind parte din structura durabilă a statului.

Teritoriul este, la rândul său, esențial. Un stat nu există doar ca idee, ci este poziționat într-un loc concret în spațiu, unde își desfășoară activitatea. Granițele sale nu sunt statice, ci vii. Ele se schimbă permanent în funcție de raporturile de forță dintre state și de echilibrul de putere. Granițele rămân valabile atâta timp cât echilibrul respectiv se menține. De aceea, istoria este plină de modificări teritoriale, unele pașnice, altele violente.