Odată, eram în vizită la vecinul nostru Bob. Bob este ucrainean, a venit în Canada acum vreo 35 de ani şi vorbeşte bine englezeşte, cu mult mai bine ca mine. Desigur eram însoţit de cățelușa Şaca care, ca de obicei a primit o bucăţică de ceva bun de la Bob. Bob stătea pe un scaun cam la 2 metri distanţă de scaunul meu. Şaca s–a dus la Bob să–i mulţumească, i–a pupat mâna și se gudura pe lângă el. Atunci eu i–am spus în engleză, limbă pe care nu o foloseam niciodată în relaţiile mele cu Şaca, „Shakka, I am gelos” adică i–am spus că sunt gelos că îl iubeşte mai mult pe Bob. Şaca atunci a pus capul ruşinată în pământ şi a venit imediat la mine spăsită şi s–a aşezat jos în faţa mea, tot cu capul în pământ, parcă îşi cerea iertare. Nici nu s–a mai uitat la Bob, cu toate că el a chemat–o. Şi eu şi Bob am rămas „mască”, cum de a înţeles Şaca semnificaţia celor spuse de mine şi cuvinte pe care nu ştiu dacă le auzise vreodată.