– Numele de Paulescu este al unui om care a trăit cu toată evlavia și frica de Dumnezeu. Un nume mare pentru români, în special pentru tineretul de astăzi, azi când a dispărut noțiunea de neam,  de elită a neamului nostru.

– Paulescu rămâne pentru noi unul din cei mai mari ctitori ai valorilor naționale și creștin–ortodoxe. A fost persecutat toată viața. După 2 ani de studii strălucite în Franța, deși a fost rugat să rămână la catedra de fiziologie a facultății din Paris, a refuzat spunând că ,,mă duc să lucrez în țara mea”. Venit în țară a fost supus persecuției toată viața, până la moarte. În permanență s-a situat de partea adevărului și nu a făcut niciun compromis, a tăiat în carne vie.

– Când ați auzit de Paulescu, în închisoare sau după ce ați ieșit din închisoare?

– Nu, inainte de inchisoare. Eram încă la Mănăstirea Durău când îl citeam pe Paulescu. Eram foarte curios să-l cunosc pe omul acesta. Prima carte pe care am citit–o era aceasta, Spitalul, o carte care a făcut furori în toată țara. Cel mai adânc ateu, dacă o citește vine la credință și se pune pe metanie.

(din interviul cu Părintele arhimandrit Iustin Pârvu,  21.11.2010 – Mănăstirea Petru Vodă)