Traiul împreună la români, acesta este subiectul principal al acestei cărți. Am observat, am analizat, am citit, am comparat și am scris. Și este mult de scris despre acest subiect. Românii sunt de un penibil inepuizabil în dimensiunea lor de ființe sociale. Uneori consemnările au un ușor ton amar. Este ușoara indispoziție pe care o resimți atunci când vezi că oamenii de lângă tine sunt atât de mici. Sunt atât de mici în manifestărilor lor de ființe chemate să coopereze. Sunt mici dar au ambiții mari. Pentru că nu există oameni mai mici decât românii, dar care să viseze atât de sus. Românii trăiesc într-un cerc vicios. Ei cred că purtându-te ca un om mic, egoist, bănuitor, calic, poți obține ceva superior atunci când te raportezi la națiune. Nu poți obține nimic pentru că sufletul națiunii nu înseamnă decât puțin mai mult decât suma sufletelor care o compun. Acolo se varsă tot ca într-o albie. Sinteza finală, chiar dacă este ușor superioară unei simple medii aritmetice, nu poate ajunge prea sus. Poate că citind rândurile care urmează o parte dintre noi vor înțelege ceva.